Bucuresti, 1938

Activitatea comerciala e in toi. Si caldura s-a intetit. In pravalii si pe cale e o inghesuiala cumplita, in care isi fac de cap hotii de buzunare. Fiecare se izbeste de fiecare si adeseori se intimpla cite unui trecator sa nu poata, pur si simplu, razbi. Harmalaia e asurzitoare. Oamenii vorbesc cu voci stridente, striga atitati de mirosuri, culori, miscare. Negustorasii, cu cit sint mai pauperi in oferta sortimentala, cu atit isi fac mai disperat reclama. Prin multimea care, vazuta de sus, pare ca se leagana ca talazurile unei ape mari, se vede venind un ins urias, cu joben pe crestet si cu enormi ochelari albastri acoperindu-i ochii. Individul inainteaza pe niste picioroange de cite trei metri lungime, acoperite cu burlanele unor pantaloni de marime corespunzatoare si purtind pe spate si in fata panouri care fac reclama sapunului Cadum si a pastei de dinti Odol, scrise cu litere de-o schioapa. Sint asa-numitii oameni-sanvis, adevarati echilibristi acrobati si eficienti agenti de publicitate. Cite un taran guita speriat si revoltat cind un tip agil si hlizit ii smulge caciula din cap promitindu-i ca i-o va restitui numai daca intra in magazinul pe care i-l indica si in care va gasi marfa ieftina si buna.